Imi vin si acum in minte cuvintele lui..nu ii stiu numele,intr-adevar,dar imi voi aminti de el.Eram pe o banca[verde parca] decojita de timpul asezat peste ea.Langa mine erau Elena si Roxana.Cica sa fim fericite daca da,dar si mai fericite daca nu:[. Au trecut luni de atunci dar parca si acum ma regasesc in locul acela.Stiu ca noroc si destin nu exista.Ti le faci cu mana ta..Poate asa l-am facut eu pe al meu..DESTIN?Halal destin!Toamna deja mi-a batut in geam->i-am deschis,frunzele ruginite mi s-au agatat de firele parului,panzele de paianjen s-au asezat pe inima si din lacrimi s-au nascut zambete:].
Acum stau ascunsa intr-un colt al Romaniei si incep sa imi schitez zambetul care de-abia astepta sa apara..acelasi zambet de toamna!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu