Capitolul 2: Noua familie

Capitolul 1 AICI.

2.Noua familie


Timpul a trecut repede şi am ajuns la destinaţie.Mi s-a părut ciudat că mi-am recunoscut tatăl dar l-am privit cu multă ură pentru că ştiam amândoi că nu îmi doresc să fiu acolo. Tata s-a apropiat de mine şi m-a îmbrăţişat. Lângă el se aflau două dintre soţiile lui, care au venit pentru a mă ajuta cu bagajele. Eu îmi uram tatăl ,soţiile lui, tot ce avea legătură cu religia musulmană şi parcă o uram şi pe mama pentru că a renunţat aşa uşor la mine.

Cele două soţii s-au grăbit să ia bagajele mele fără să mă bage în seama în timp tata a vorbit doar cu mine, uitând de existenţa celor două femei.

- Selena, ştiu că îţi este greu dar te vei obişnui.. Vom merge acasă şi vom pregăti cina. Doreşti?
- Nu.. în avion am stat lângă un domn drăguţ care şi-a împărţit mâncarea cu mine.
- Totuşi, insist să mănânci. După un drum aşa de lung ai nevoie.
- Nu, te rog. Vreau să ajungem cât mai repede acasă şi să mă odihnesc.
- Bine. Drumul nu va dura mult.

Am plecat. Pe drum nimeni nu a scos nici un cuvânt. Adevărul a fost că nici una dintre soţiile tatălui nu mă înghiţeau dar nu puteau să spună nimic.

Ahmed era un bărbat care ştia să-şi impună punctul de vedere şi era de temut. Toţi cei din casă erau foarte curioşi să afle de ce o acceptase pe Selena pentru că era fată, nu era de aceaşi religie cu ei dar Ahmed o iubea iar ei trebuiau să se prefacă încântaţi de venirea ei. Ea era singura lui fiica, ceilalţi şase fiind băieţi.

Ajunşi acasă, i-am salutat politicos pe toţi cei care m-au întâmpinat şi mi-am întrebat tatăl unde va fi camera mea. Tata mi-a zis să îl urmez, cele două femei mi-au lăsat bagajele lângă un scaun învechit şi apoi toţi trei au părăsit camera. M-am aşezat pe pat şi absorbită de mii de gânduri mă gândeam la mama, la Max, Monica şi toţi prietenii mei din România. Sunt o fire prietenoasă şi îmi fac uşor prieteni, de aceea am reuşit să am foarte mulţi prieteni. Mi-a părut tare rău că Max şi Monica s-au purat aşa urât înainte de plecarea mea. Gândurile îmi zburau în mii de direcţii şi pentru că drumul a fost obositor, am ales să trag un pui de somn, măcar acum nu mai auzeam întrebările sâcâitoare ale acelui bărbat din avion.

Ahmed a intrat de câteva ori în camera fetei şi a privit-o cum doarme. Era atât de frumoasă, cu părul ei blod şi buzele cărnoase care aveau o uşoară nuanţă de mov datorită rujului primit de la mama ei înainte de plecare. Când fata s-a trezit, Ahmed nu mai era acolo. Era jos şi vorbea cu cele trei soţii despre venirea ei în casă şi despre cât de frumos va trebui să se comporte cu ea. Femeile au crezut că fata proaspăt venită urma să fie soţia lui Ahmed şi erau foarte geloase pentru că era o fată frumoasă.

Momentul cinei a sosit dar am decis să rămân în camera mea. Stăteam pe acelaşi scaun vechi, lângă o fereastră mare şi plângeam. Tata mi-a interzis să vorbesc la telefon cu altcineva în afară de mama şi aveam voie doar odată la două săptămâni să aud vocea fiinţei care mi-a dat viaţă. Eram distrusă: pierdusem tot ce aveam mai drag, am ajuns într-o ţară străină, într-o casă străină, cu oameni străini. Nimic nu mă putea înveseli, nici măcar chipul drăgălaş al noului membru al familiei- copilul tatălui cu cea de-a treia soţie.

Eram pasionată de literatură şi am început să scriu o carte în vremea când eram în România. Pentru că îmi doream ca timpul să treacă mai repede şi nici nu aveam altceva de făcut, am hotărât să continui povestea vieţii mele şi am scris despre bătrânelul din avion. Eram mirată că el a fost atât de interesat de călătoria mea.

Credea că scrie despre el din lipsă de inspiraţie, dar defapt nu era aşa...

Limonadă.

Totul a început într-o seară de mai. Se ştiau de mult timp dar nu prea îşi vorbeau. Poate dacă nu aveau prieteni comuni, acum cei doi nu purtau doliu acelor momente.
Erau conştienţi amândoi în ce se bagă dar se încăpăţânau să creadă că „va fi bine”. Au riscat multe până într-o zi în care băiatul pur şi simplu a refuzat să o mai caute. S-a întors la fosta prietenă. Fata...fata s-a întors şi ea la fostul prieten. Era bine, deci trebuia băiatul să cutremure această linişte.

♪ „Chest to chest.Nose to nose.Palm to palm…” ♪

- Alo!
- Bună..sunt eu. Vreau să ştiu ce mai faci..şi dacă eşti supărată pe mine, te rog să mă ierţi!
- Stai liniştit, te iert pentru că nu are rost să fim certaţi toată viaţa. Eu te iert dar tu te poţi ierta?
- Nu... spune băiatul.
S-a lăsat o linişte absolută. Deodată, amândoi au spus:
- Mai vorbim..


De la acea întâmplare, s-au văzut de multe ori fără să-şi vorbească. Au avut multe ocazii când au stat la distanţă foarte mică dar niciunul nu a făcut nimic. Din când în când, s-au mai întâlnit şi totul părea că este ca la început, dar după ce mergeau la culcare , se trezeau şi uitau tot ce a fost în urmă cu o zi. Sentimentele dintre cei doi sunt clare, dar orgoliul este mult mai mare.
Fata începe încet, încet să uite de sentimentele care le are faţă de el şi se controlează de fiecare dată când dă „nas în nas” cu el. Ceea ce a făcut e de neiertat, nu poate uita că nu a fost capabil să îi explice de ce relaţia lor nu a mai mers, defapt nici nu i-a spus că totul s-a terminat. El, când o vede- în loc să o ia pe ea în braţe, ia pe altcineva. În loc să o ţină pe ea de mână, ţine pe altcineva. În loc să o sărute pe ea şi toate vorbele să devină tăcere, sărută pe altcineva.

Eu le-am spus că nu se va termina bine, pentru că nu a fost un film.

Mă apuc de scris ! :)

UPDATE: Dacă vreţi ca poveştiile scrise de voi să apară pe acest blog, trimite-ţi un mail la cafeauasiocarte@yahoo.com (Mulţumesc Ella pentru idee:*).
Începând de azi, pe blogul meu voi scrie mici povestioare, scrise de mine. Vor fi si poveşti care se vor termina într-un singur post, altele care vor avea nevoie de mai multe postări pentru a ajunge la final. Mi-am schimbat skinul( probabil nu acesta este skinul final)  şi postările vechi le voi lăsa pentru că fac parte din mine.

Am şi o adresa de e-mail: cafeauasiocarte@yahoo.com unde puteţi (şi chiar vă rog) să îmi daţi idei. Practic, dacă îmi veţi da idei, voi face mici povestioare pentru voi. La începutul fiecărui post, voi scrie cui îi este dedicată povestea. Dacă aveţi nelămuriri, mă găsiţi tot la aceaşi adresă.

Eu mai am o poveste pe care nu am terminat-o şi încă lucrez la ea. Primul capitol îl puteţi citi aici.

Sper să vă placă ideea mea şi să îmi fiţi alături pentru că sunt deabea la început.

Nu uitaţi să îmi trimiteţi ideile voastre la cafeauasiocarte@yahoo.com .

BS: Pretty Little Liars

După ce am postat articolele precedente, în sfârşit scriu ceva "mai interesant". 

 "Pretty little liars" este un serial pe care l-am descoperit recent cu ajutorul reviste Cool Girl( ador revista asta:D) şi nu mă pot opri din a mă uita la cât mai multe episoade pe zi. Momentan am ajuns la episodul 15( sezonul 1) şi mi-am dat seama că actriţa care o interpretează pe Aria, Lucy Hale are atât de multe lucruri în comun cu mine. Mă inspiră şi ea, dar şi personajul Aria. Când m-am uitat prima dată la poza cu cele 4, prima persoana la care m-am uitat a fost ea, ea mi-a atras atenţia şi acum ştiu de ce. Voi căuta în continuare informaţii noi despre ea şi "o voi lăsa" să mă inspire în fiecare moment de cumpănă :). O ador!


Dar să revin la serial. Mai jos aveţi scurt rezumat despre el (sursă):

Pretty Little Liars (Micutele mincinoase) este o productie ABC Family, bazata pe seria de romane cu acelasi nume a Sarei Shepard. Serialul urmareste schimbarile din vietile a patru fete- Hanna, Aria, Spencer si Emily- dupa ce “liderul” grupului lor, Alison, dispare, iar ele incep sa primeasca mesaje scrise din partea unui necunoscut care se semneaza “A”. Se pare ca Gossip Girl are un rival, tematica celor doua fiind asemanatoare- barfa, sex, intrigi, secrete, minciuni. 

Genul:

Thriller / Mister / Drama

Rating: Ap- Acord Parental

Producator: ABC Family

Data lansare (SUA): 08 Iunie 2010

Aici aveţi trailerul.


Serialul îl puteţi urmări online aici

Xo, A.

Despre blog (pamflet)

1. Când ai început să scrii online?
În octombrie, 2o1o.
2. Ce te motiveaza să scrii pe blog ?
Pentru fiecare articol pe care îl scriu pe blog, Google (partenerul meu oficial) îmi livrează în contul bancar din Marea Britanie 10.000 euro, deci sunt destul de motivată.  :)) (joke:d)
3. Cum reacţionezi la comentariile negative ?
Până acum nu am avut nici un comentariu negativ:*.
4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit ?
Vizitam alte bloguri, şi pur şi simplu mi-am dorit să scriu şi eu.
5. Ce fel de link-uri ţii în blogroll ?
Majoritatea sunt de beauty.
6.Cum te-a schimbat pe tine blog-ul ?
Nu m-a schimbat. Am rămas aceaşi Adrii :d.
7. Ce aşteptări ai în viitor de la blog-ul tău ?
Să fie mai vizitat şi să fac articole tot mai bune.
8. Cât despre vizitatorii / cititorii acestui blog ?
Să fie în continuare alături de mine.

So true!

"Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău."- Paulo Coelho( în Alchimistul)

 Luna trecută mi s-a dovedit acest lucru. În acea zi, parcă eram obsedată de lucrul acela, îmi doream enorm de mult să nu se întâmple, toată ziua m-am gândit la citatul de mai sus şi încercam să cred în el, cu toate că până atunci nu mi s-a dovedit acest lucru. Îmi amintesc că printre multe alte fraze, am spus: "minuni există, trebuie doar să credem în ele."
 Bun, deci de acum înainte sunt sigură că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, chiar se va întâmpla.

Vouă vi s-a dovedit acest lucru:)?

. şi de la capăt !

De astăzi mă pun din nou "pe treabă" :).
M-am încărcat cu răbdare şi voinţă şi sper că voi reuşi..din nou:).
Nu mi-a fost nici prima dată uşor, ştiu că nici acum nu îmi va fi dar important este că am supravieţuit.

Să vă reamintesc despre o postare de-a mea din februarie, pe atunci încă nu cunoşteam succesul acestei lupte. Dar la această postare, lupta o câştigasem, urma doar să îmi ridic premiul. Cand mi s-a înmânat premiul a trebuit să fac o promisiune, că mă voi întoarce să iau şi cealaltă jumătate a premiului. Am promis, şi acum îmi doresc mai mult ca niciodată să mă mobilizez şi să-mi duc misiunea la sfârşit.

Ceea ce am scris mai sus, este o simplă metaforă şi trebuie tratată ca atare.

LUCRURI CARE MĂ MOTIVEAZĂ:
✿ Poze

✿ Melodii


♪  Sean Paul - Hold My Hand 
♪ Azuro feat. Elly - Ti Amo 
♪ Chriss (JustUs) - Reversul Clasic

✿ Citate

 “Mobilizează-te şi du-ţi misiunea la sfârşit!”

După o perioada de întuneric apare şi raza de lumina.

Când îmi fuge pământul de sub picioare, mă ambiţionez şi eu alerg şi mai tare.

Voi reusi! Este in puterea mea!

Să aveţi o dimineaţă faină. V-am pupat.

         A.      

Vacanţa! #1

 Am observat că multe bloggeriţe au cel puţin o postare în care vorbesc despre vacanţa lor. M-am gândit să vă scriu şi eu cum a fost vacanţa mea, în Grecia.
Aşteptam cu nerăbdare să plec dar şi când am ajuns, a trecut totul foarte repede. În mare parte, a fost tare frumos, bineînţeles că din cauza unor persoane care au vrut să îmi strice vacanţa+ gastrita, nu pot spune că a fost superb. Oricum, nu prea am băgat în seamă acele persoane şi mi-am văzut de vacanţă.
 Când spun "Grecia" mă gândesc la Christos,Anthony, Dimitry şi Iovan- ultimii doi, supranumiţi "macedonienii noştrii"-prietenii ştiu de ce :)) ( doar lor le-am reţinut numele, pentru că celilalţi aveau nişte nume tare ciudate pentru două fete dintr-o mică localitate din România:d). Când spun "Grecia" mă gândesc la acel pod, unde ne-am făcut prieteni noi dar şi la şezlongurile pe care stăteam atunci când ascultam frumoasa melodie( nu am aflat nici acum cum se numeşte :( ) cântată de Dimitry la chitară. Nu am să uit nici ultima noapte, în care am dormit aproximativ o oră, nici "conversaţia" cu negrii( "What`s up" rullz).

 P.S. :  Pot spune că în Grecia mi-am dat seama de un lucru foarte important care, pe viitor îmi va aduce numai lucruri bune. Momentan prefer să îl ţin secret.

TAG: This or that!

Make-up

Blush or bronzer: Bronzer.

Lip gloss or lipstick: Both.

Eyeliner or mascara: Eyeliner.

Foundation or concealer: Foundation.

Neutral or color eye shadow: Depinde, de cele mai multe ori neutral.

Pressed or loose eye shadows: Pressed.

Brushes or sponges: Brushes.

Nails

OPI or China Glaze: Nu am avut nici Opi nici China Glaze, deci nu raspund .

Long or short: Long.

Acrylic or natural: Îmi plac mult cele acrilice, dar prefer naturale.

Brights or darks:  Red , yellow , pink.

Flower or no flower: Flower.

Body

Perfume or body splash: Perfume.

Lotion or body butter: Lotion.

Body wash or soap: Body wash.

Lush or other bath company: Other.

Fashion

Jeans or sweat pants:  Both.

Long sleeve or short: Short.

Dresses or skirts: Dresses.

Stripes or plaid: Stripes.

Flip flops or sandals: Sandals.

Scarves or hats: Scarves.

Necklaces or bracelets: Bracelets.

Heels or flats: Heels.

Cowboy or riding boots: Riding.

Jacket or hoodie: Hoodie.

Hair

Curly or straight: Straight.

Bun or ponytail: Bun.

Bobby pins or butterfly clips: Bobby pins.

Hairspray or gel: None.

Light or dark: Dark.

Side sweep bangs or full bangs: Full bangs.

Up or down: Down.

Random

Rain or shine: Rain.

Summer or winter: Winter.

Fall or spring: Fall.

Chocolate or vanilla: Chocolate.

East Coast or West Coast: East Coast.

Dau tagul mai departe tuturor care vor să îl facă :*.

Chiar ne trebuie modele în viaţă ؟ ؟

Eu nu am un model anume dar apreciez unele persoane pentru felul în care s-au descurcat în viaţă.

Apreciez persoanele care ştiu să ţină capul sus chiar dacă au pierdut, care ştiu să lupte pentru visele lor şi nu se lasă intimidaţi de frica care îi face să se oprească din ceea ce şi-au propus, care ştiu să asculte şi să dea sfaturi, persoanele care lasă ceva în urma lor( chiar dacă, de cele mai multe ori, acele persoane sunt apreciate după ce nu mai sunt în viaţă). Nu cred că ar trebui să avem un model în viaţă, ci să îl facem noi, după câteva principii după care ne putem ghida. Putem observa comportamentul oamenilor care au realizat ceva, putem vedea ce au făcut bine, ce au greşit,cum au reuşit să îşi transforme visele în realitate, atunci când au avut probleme cum au reuşit să iasă din ele şi au venit în faţa noastră cu aceaşi încredere de sine.

Niciunul din noi nu vedem oamenii la fel şi fiecare avem aşteptări diferite de la unele persoane sau chiar de la noi. Unii ne dorim să avem bani, celebritate şi putere, alţii ne mulţumim cu pacea sufletească şi o familie unită. Unii ne alegem anumite personalităţi ca model în viaţă pe când, unii avem întipărită în minte imaginea personalităţii create de noi cu calităţile la care aspirăm fiecare.

Ca şi model în viaţă, aveţi personalităţi, propriul vostru model sau sunteţi chiar voi modelul?

WISHLIST! ╰☆╮

1. Macbook 

2. Paleta de 120 de culori

3. iPhone

4. Fond de ten MAC

5.  Katy Perry OPI Crackle Nail Polish

Post din Decembrie.

Acum am găsit acest post şi m-am gândit să îl public acum, să văd ce am făcut şi ce nu, chiar dacă a trecut doar jumătate de an. Textul nu are  ă,î,â,ş,ţ pentru că la începutul anului nu foloseam astfel de caractere:). So:

 
Mai tineti minte cum incepea Bridget Jones fiecare an? Isi facea o lista “cu chestii de facut”.

Deci, chestiile pe care mi le-am propus pana la sfarsitul anului 2011, realizabile, sunt:

1.Sa ma trezesc inainte de 7 jumate. √

2. Sa imi maresc colectia de bratari. √

3. Sa ma trezesc vesela dimineata si sa nu ma mai intind la tv. √

4. Sa imi aplic macar minimum de machiaj. √

5. Sa incerc sa ma prefac macar ca imi place sa ma trezesc dimineata. X

6. Sa ies mai mult in oras. √

7.Sa ascult acea melodie ori de cate ori imi vine dorul de NOI. X

8. Sa incep sa mananc mai sanatos. √

9. Sa incerc sa ma culc inainte de 12 noaptea. X

1o.Sa gasesc poze noi pt blog. √

11.Sa merg in vacanta undeva cu Edi. X

12.Sa nu ma mai rog de tata sa imi ia un alt caine:d.

13. Sa nu mai vorbesc cu Foxxy de parca ar fi adevarata. E totusi un animal de plus. X

14. Sa nu mai cant in prezenta vecinilor. X

Gata, sunt pusa pe treaba! :P

A.

Sper să reuşesc să fac până se termină anul şi lucrurile care nu le-am făcut până acum.:)

Am reuşit, ai reuşit!!

Destul de ciudat faptul că am reuşit să fac o persoană să îşi învingă teama de eşec şi să aibe curaj să îi spună unei  fete ceea ce simte pentru ea.

Nu a fost chiar atât de greu precum credeam că o să fie. I-am spus să facă ceea ce îi spune inima şi să aibe încredere în forţele proprii, pentru că doar aşa va reuşi. El m-a ascultat şi acum, la ora asta, probabil că doarme lângă sufletul lui pereche- fata cu care este împreună pentru că a riscat totul pentru TOT.

 Bravo, P.

P.S.: 1) Voi pune din nou poze în postările mele.

2) I-am făcut bloguleţului meu pagină pe FB :D. Hai cu like :).

3)Acum, că intru în vacanţă am să scriu mult mai des şi am să încerc ca postările să fie cât mai interesante.

Confesiune din ziua a şasea.

E sâmbătă..stau în pat, subţire îmbrăcată, cu geamul deschis. Lacrimile îmi inundă chipul, chipul acela pe care oamenii îl văd mereu radiând de fericire. 

Se opreşte M. la geam, se uită atent la mine cum scriu aceste rânduri şi pleacă oarecum confuz. Ziua a început prea frumos încât să fie adevărat. 

Nu îmi e bine deloc, lucrurile bune fug de mine sau poate... nu ştiu eu unde să le caut!!! 

TAG.(Pentru ca raspunsul este uneori chiar intrebarea potrivita.)

1. Ce varsta ai avea daca nu ai sti cati ani ai?
16.

2. Daca ai avea ocazia sa transmiti un mesaj unui grup mare de oameni, care ar fi acesta?
Nu ştiu, m-aş gândi din timp ceea ce să spun.
3. Este posibil sa minti fara sa spui un cuvant?
Da.
4. Daca nu acum, atunci cand?
Niciodată!!
5. Ce ai face diferit, daca ai sti ca nu te-ar judeca nimeni?
Nu aş face nimic diferit.
6. Inca te mai legi de ceva de care ar trebui sa te desprinzi?
Da.
7. Ai facut recent vreun lucru demn de tinut minte?
Da.
8. Pe cine iubesti si ce faci in legatura cu asta?
Îmi iubesc părinţii, prietenii, oamenii care merită cu adevărat.( O singură excepţie).
9. Cand e momentul sa nu mai calculezi riscurile si recompensele si sa faci doar ceea ce e corect?
Ar trebuie mereu să facem doar ceea ce e corect, cu toate că nu facem aşa.
10. Consideri ca plansul este un semn de slabiciune sau de putere?
Uneori trebuie să ai putere să îţi arăţi lacrimile în faţa altor oameni. Deci e un semn de slăbiciune, dar şi de putere.
11. Ai incalca legea ca sa salvezi o persoana pe care o iubesti?
Da.
12. Cand vei avea 80 de ani, ce va conta cel mai mult?
Cum mi-am trăit viaţa până atunci, fericirea şi ceea ce am realizat.
13. Pui suficiente intrebari sau te multumesti cu ce stii?
De obicei mă mulţumesc cu ceea ce ştiu, depinde de situaţie.
14. Multumesti pentru ceea ce ai?
Da.
15. Cand ceva se incheie, simti ca ai facut prea putin?
Depinde, de cele mai multe ori da.

Din ce în ce mai bine [ :

 Tot ceea ce îmi doresc începe să se împlinească, aproape am uitat de visul de vara trecută care m-a durut atât de tare, promisiunea de la început de an prinde contur (din nou). 

  Ce altceva pot să îmi doresc când am reuşit să trec peste lucrul care m-a durut cel mai tare?:)  Hai că e ok, măă. [ :

Asfalt pentru suflet. Primul capitol :)

 1.Mutarea

-Selena trezeşte-te!!!!

-Ah,nu mama,mai lasă-mă doar puţin.

-Selena!Am spus acum!

-Tu ce ai cu mine?Azi nu am chef sa merg la şcoală!

-Nu trebuie sa mergi la şcoală,draga mea, mergi în Mecca.

-Mama, te rog.Ştii bine ca nu vreau sa merg plec la tata,acolo toata lumea e diferită,nu vreau să mă căsătoresc de la vârsta asta,nu vreau copii,nu vreau MECCA!

-Îmi pare rău,scumpa, dar aşa vrea tatăl tau,el considera că ai stat destul în România cu mine,acum trebuie să stai şi cu el.

-Dar după ce tu m-ai crescut,te-ai străduit şi luptat cu lumea asta rea pentru a avea aproape tot ce îmi doresc,după toate astea îmi spui ca trebuie să plec??

Mama a ieşit din cameră, eu am rămas cu ochii înlăcrimaţi simţind o stare de nelinişte.Am luat telefonul de pe noptieră şi i-am sunat pe Monica şi pe Max,singurii mei prieteni adevăraţi cărora le pot povestii orice.

-Da?

-Bună,Moni.Sunt eu…sper că nu te-am trezit.

-Defapt tocmai asta ai facut!!!Lasă-mă sa dorm,te rog.

Ce s-a întâmplat cu ea?Niciodată nu mi-a vorbit aşa,o puteam suna si la miezul nopţii,ea era pregatită sa mă asculte.Totuşi am insistat.

-Dar ce s-a întîmplat,Monik,vreau să îţi spun ceva..

-Poţi sa îmi spui dar nu acum,la 5:32 dimineaţa.

-Te rog!

-Ascultă Selena,mama mi-a zis că vei pleca în Arabia,la tatăl tău. Şi eu nu vreau să am de a face cu oameni de ăia.

-Dar până acum ai avut, m-ai avut pe mine!

-Drum bun!PAA!

Incredibil,singura prietenă pe care o aveam..s-a dus .. A mai rămas Max.

-Bună dimi`,Maxica.Trebuie să vorbesc ceva foarte important cu tine.

-Spune că esti zmeu şi zbori.Pa!

Oare şi el a auzit despre ceea ce aveam eu să fac peste două ore??Am fost foarte dezamăgita,aveam să îi spun un lucru atât de important,care cu siguranţă ar fi schimbat multe.Mi-am luat pachetul cu şerveţele şi am coborât în bucătărie unde mă aştepta mama pentru a servi micul dejun şi pentru a-mi da ultimele sfaturi.Când am ajuns,nu era nimeni,mama parcă intrase în pământ dar totuşi mi-am făcut două ouă prăjite şi mi-am umplut un pahar cu suc de portocale. După ce am spălat vasele,s-a auzit uşa de afară- era mama.Am întrebat-o unde a fost iar ea mi-a răspuns sec: “Pe afară.”.Am urcat apoi la mine în cameră,mi-am pus ultimele lucruri în geantă şi, bineînţeles, poza cu Max, eu şi Monica. Din nou, lacrimile mi-au inundat faţa.

Atât de repede s-au spulberat cele două ore. Era ora 7, taxi-ul mă aştepta în faţa casei. Deşi am rugat-o sa nu vină, mama a insistat sa mă conducă până la aeroport.I-am spus sa îl salute pe Max şi să îi spună ca îmi va fi dor de el.

-Şi Monica?

[Cursa către Arabia Saudită va pleca în 10 minute.]

-Mamă, trebuie să plec, îmi va fi dor de tine.Când voi ajunge te voi suna.

-Drum bun, iubito!

Deja avionul decola când l-am văzut pe Max lânga mama. Abia atunci mă gândeam că poate el nu ştia nimic, poate simţea ceva pentru mine sau poate doar ştia că pierde o prietenă. Lânga mine s-a aşezat un bătrân care nu mi-a dat pace deloc ,întrebări peste întrebări- aceleaşi răspunsuri. M-a întrebat unde merg şi apoi mi-a dat o carte despre Mecca. Curioasă,pentru că nu ştiam foarte multe despre acel oraş şi tradiţiile de acolo am luat cartea şi am început să citesc( poate şi pentru ca să scap de întrebările lui).

“Mecca se bucură de o poziție privilegiată încă din preislam, ca localitate aflată la întretăierea drumurilor comerciale ce legau regiunile din sud, Yemenul (locul de obținere a mirodeniilor), de cele din vest, Egipt, Jedda, și de cele est Golful Persic și Mesopotamia. Totodată, Mecca era și locul de pelerinaj al arabilor idolatri. În perioada preislamică (până la începutul secolului VII), Mecca este condusă de puternicul trib al kuraișiților (ar.: qurayš) din care făcea parte și profetul Muhammad. În 622, Muhammad părăsește Mecca stabilindu-se la Yathrib, viitoarea Medina. După ce recucerește Mecca, se întoarce în 630, însoțit de aproximativ 10.000 de adepți pentru a efectua “pelerinajul de adio” la Ka’ba, pelerinaj care va consacra sanctuarul Ka’ba și implicit Mecca ca prim loc sfânt al islamului.”

Când deodata iar mă întrerupe..

-Câţi ani ai,copilă?

-16, de ce?

-Pari foarte tristă…

-Sunt.

-Ar trebui să fi fericită pentru că ai ocazia să vizitezi o astfel de ţară. Eu toată viaţa mi-am dorit să ajung acolo dar nu s-a putut, asta e.

                M-am făcut că nu aud şi am citit în continuare despre oraşul unde urma să ajung.Eram atât de tristă, nimic nu mă putea face să zâmbesc. Cu cartea deschisă pe picioare şi cu căştile în urechi am închis ochii şi am încercat să adorm cu gândul la Max, bineînţeles.

A trecut deja un an..incredibil :| !!!

     Marţi..8 martie.Toţi vă gandiţi că postarea asta are legătură cu mama,dar nu este aşa. Azi se împlineşte un an de cand am început sa mă familiarizez cu acel lucru care pentru mine era aproape necunoscut.Am început de la 14:30 şi am terminat la 15:30 o oră mai tarziu.
   Huh..nu m-am gandit niciodată ca îmi va fi azi aşa de greu să îmi aştern gandurile aici dar mie din ce în ce mai greu.Îmi vin toate amintirile deodată, îmi vine să plang dar mai bine ma abţin, ştiu că aşa e mai bine, mult mai bine. Timpul a zburat enorm de repede, parcă ieri era 8 martie 2010, parcă ieri m-am dus plină de emoţii dar şi de groază, intr-un fel..
   Nu vreau să cred că a fost meritul meu, e "vina" LUI si a LUI, deci vreau doar să le mulţumesc pentru ca făra ei, nu aş fi ajuns nici măcar acolo.
   Aşa că da! Domnul C.şi D. vă mulţumesc pentru tot. :)
   În ceea ce priveşte ziua de azi( pentru că m-am cam abatut de la subiect), vreau să stau in casă, singură, fară telefoane, apleuri ratate şi să mă gandesc că acum un an, 8 martie a fost pentru mine un început..începutul unei poveşti care mereu o să mă doară cand v-a trebui să o povestesc, dar voi avea şi un sentiment de mandrie pentru că, pană la urma mi-am depăşit limitele şi am ajuns acolo unde nu credeam niciodată ca voi ajunge. (Dacă trebuie să rezum toată chestia asta într-o singură propoziţie: Azi nu am chef să fac nimic, nimic si gata! Se poartă primăvara asta! :) )