E sâmbătă..stau în pat, subţire îmbrăcată, cu geamul deschis. Lacrimile îmi inundă chipul, chipul acela pe care oamenii îl văd mereu radiând de fericire.
Se opreşte M. la geam, se uită atent la mine cum scriu aceste rânduri şi pleacă oarecum confuz. Ziua a început prea frumos încât să fie adevărat.
Nu îmi e bine deloc, lucrurile bune fug de mine sau poate... nu ştiu eu unde să le caut!!!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu