-Selena trezeşte-te!!!!
-Ah,nu mama,mai lasă-mă doar puţin.
-Selena!Am spus acum!
-Tu ce ai cu mine?Azi nu am chef sa merg la şcoală!
-Nu trebuie sa mergi la şcoală,draga mea, mergi în Mecca.
-Mama, te rog.Ştii bine ca nu vreau sa merg plec la tata,acolo toata lumea e diferită,nu vreau să mă căsătoresc de la vârsta asta,nu vreau copii,nu vreau MECCA!
-Îmi pare rău,scumpa, dar aşa vrea tatăl tau,el considera că ai stat destul în România cu mine,acum trebuie să stai şi cu el.
-Dar după ce tu m-ai crescut,te-ai străduit şi luptat cu lumea asta rea pentru a avea aproape tot ce îmi doresc,după toate astea îmi spui ca trebuie să plec??
Mama a ieşit din cameră, eu am rămas cu ochii înlăcrimaţi simţind o stare de nelinişte.Am luat telefonul de pe noptieră şi i-am sunat pe Monica şi pe Max,singurii mei prieteni adevăraţi cărora le pot povestii orice.
-Da?
-Bună,Moni.Sunt eu…sper că nu te-am trezit.
-Defapt tocmai asta ai facut!!!Lasă-mă sa dorm,te rog.
Ce s-a întâmplat cu ea?Niciodată nu mi-a vorbit aşa,o puteam suna si la miezul nopţii,ea era pregatită sa mă asculte.Totuşi am insistat.
-Dar ce s-a întîmplat,Monik,vreau să îţi spun ceva..
-Poţi sa îmi spui dar nu acum,la 5:32 dimineaţa.
-Te rog!
-Ascultă Selena,mama mi-a zis că vei pleca în Arabia,la tatăl tău. Şi eu nu vreau să am de a face cu oameni de ăia.
-Dar până acum ai avut, m-ai avut pe mine!
-Drum bun!PAA!
Incredibil,singura prietenă pe care o aveam..s-a dus .. A mai rămas Max.
-Bună dimi`,Maxica.Trebuie să vorbesc ceva foarte important cu tine.
-Spune că esti zmeu şi zbori.Pa!
Oare şi el a auzit despre ceea ce aveam eu să fac peste două ore??Am fost foarte dezamăgita,aveam să îi spun un lucru atât de important,care cu siguranţă ar fi schimbat multe.Mi-am luat pachetul cu şerveţele şi am coborât în bucătărie unde mă aştepta mama pentru a servi micul dejun şi pentru a-mi da ultimele sfaturi.Când am ajuns,nu era nimeni,mama parcă intrase în pământ dar totuşi mi-am făcut două ouă prăjite şi mi-am umplut un pahar cu suc de portocale. După ce am spălat vasele,s-a auzit uşa de afară- era mama.Am întrebat-o unde a fost iar ea mi-a răspuns sec: “Pe afară.”.Am urcat apoi la mine în cameră,mi-am pus ultimele lucruri în geantă şi, bineînţeles, poza cu Max, eu şi Monica. Din nou, lacrimile mi-au inundat faţa.
Atât de repede s-au spulberat cele două ore. Era ora 7, taxi-ul mă aştepta în faţa casei. Deşi am rugat-o sa nu vină, mama a insistat sa mă conducă până la aeroport.I-am spus sa îl salute pe Max şi să îi spună ca îmi va fi dor de el.
-Şi Monica?
[Cursa către Arabia Saudită va pleca în 10 minute.]
-Mamă, trebuie să plec, îmi va fi dor de tine.Când voi ajunge te voi suna.
-Drum bun, iubito!
Deja avionul decola când l-am văzut pe Max lânga mama. Abia atunci mă gândeam că poate el nu ştia nimic, poate simţea ceva pentru mine sau poate doar ştia că pierde o prietenă. Lânga mine s-a aşezat un bătrân care nu mi-a dat pace deloc ,întrebări peste întrebări- aceleaşi răspunsuri. M-a întrebat unde merg şi apoi mi-a dat o carte despre Mecca. Curioasă,pentru că nu ştiam foarte multe despre acel oraş şi tradiţiile de acolo am luat cartea şi am început să citesc( poate şi pentru ca să scap de întrebările lui).
“Mecca se bucură de o poziție privilegiată încă din preislam, ca localitate aflată la întretăierea drumurilor comerciale ce legau regiunile din sud, Yemenul (locul de obținere a mirodeniilor), de cele din vest, Egipt, Jedda, și de cele est Golful Persic și Mesopotamia. Totodată, Mecca era și locul de pelerinaj al arabilor idolatri. În perioada preislamică (până la începutul secolului VII), Mecca este condusă de puternicul trib al kuraișiților (ar.: qurayš) din care făcea parte și profetul Muhammad. În 622, Muhammad părăsește Mecca stabilindu-se la Yathrib, viitoarea Medina. După ce recucerește Mecca, se întoarce în 630, însoțit de aproximativ 10.000 de adepți pentru a efectua “pelerinajul de adio” la Ka’ba, pelerinaj care va consacra sanctuarul Ka’ba și implicit Mecca ca prim loc sfânt al islamului.”
Când deodata iar mă întrerupe..
-Câţi ani ai,copilă?
-16, de ce?
-Pari foarte tristă…
-Sunt.
-Ar trebui să fi fericită pentru că ai ocazia să vizitezi o astfel de ţară. Eu toată viaţa mi-am dorit să ajung acolo dar nu s-a putut, asta e.
M-am făcut că nu aud şi am citit în continuare despre oraşul unde urma să ajung.Eram atât de tristă, nimic nu mă putea face să zâmbesc. Cu cartea deschisă pe picioare şi cu căştile în urechi am închis ochii şi am încercat să adorm cu gândul la Max, bineînţeles.
